Spre sfârșitul secolului 21, în anul 2075, Luna e o colonie prosperă cu milioane de locuitori, la origine condamnați și nedezirabili de toate soiurile, care exportă în masă cereale și alte materii prime către un Pământ suprapopulată și înfometată. Sub tutela formală a Națiunilor Federative, reprezentate local de Autoritatea Lunară, economia e condusă efectiv de un super-computer cu conștiință de sine și un interes pronunțat pentru umorul uman, deși acest fapt îi e cunoscut doar tehnicianului și prietenului său, Manuel Garcia O’Kelly. El e unul din personajele principale și vocea prin care autorul redă povestea la persoana întâi. Și tot el i‑a dat computerului primul său nume și personalitate, Mike.
După o adunare politică care sfârșește într‑o baie de sânge în urma intervenției forțelor Autorității, Mannie se refugiază într‑o cameră de hotel din Luna City cu una din participante, gospaja Wyoming Knott din Noul Hong Kong. În curând li se alătură și profesorul Bernardo de la Paz, un exilat politic, și împreună dezbat situația politică și economică a Lunii. Ajutați de puterea de calcul a lui Mike, ei ajung la concluzia că starea de fapt, exportul continuu de resurse către Pământ, nu poate continua, ducând în mai puțin de un deceniu la foamete, lupte de stradă și colapsul iminent al coloniei. Împreună se hotărăsc să conducă o revoluție pentru obținerea independenței Lunii, pentru a putea negocia de la egal la egal cu statele pământene.
Romanul se axează în principal pe această luptă de eliberare, un Război de Independență implicând o colonie penitenciară similară Australiei proiectat în viitor și în spațiu. Autorul atacă o serie de probleme actuale și oferă rezolvări relevante aproape în orice perioadă istorică. Principiile subliniate de cuvintele profesorului de la Paz și de acțiunile revoluționarilor se aplică într‑o anumită măsură tuturor revoluțiilor: pentru a avea succes, revoluționarii trebuie să controleze informația și mass-media, atât pentru a comunica între ei, cât și pentru a lansa piste false pentru adversari. Importanța canalelor de comunicare în mișcările de stradă s‑a făcut simțită nu mai departe de începutul anului, când revoluțiile din țările islamice au fost numite de unii „revoluții social-media”, pentru rolul pe care l‑au avut Twitter și Facebook în organizarea protestatarilor și diseminarea aproape instantanee a informațiilor. În roman, computerul Mike e cel care controlează liniile telefonice și poate astfel proteja revoluția în creștere, ba mai mult, se implică activ sub acoperirea pamfletelor lui Simon Jester. Mai târziu, după alungarea Autorității de pe Lună, guvernul provizoriu născut din prima celulă revoluționară va exploata în continuare puterea mediatică atât contra Pământului, cât și pentru a manipula populația lunară și alegerile. Aici Heinlein expune aspectele mai puțin etice ale conducerii unui stat și pericolul reprezentat de o presă controlată politic, mergând până la a crea o persoană falsă, Adam Selene, capul de fațadă al mișcării de eliberare ales mai târziu președinte, în spatele căruia se află tot Mike. E un joc periculos, care se poate întoarce în orice moment împotriva organizatorilor. Iar în această luptă complet inegală împotriva puterii mult superioare a Pământului se poate vedea o paralelă cu celulele teroriste; ca și aceștia, lunarii mizează pe indecizia și inerția dușmanilor, încearcă să‑i dezbine, exploatând în același timp toate atuurile poziției strategice pe Lună, greu de atacat în forță.
Nu sunt neglijate nici alte aspecte, detalii despre viața socială lunară care adaugă credibilitate, cum ar fi folosirea curentă de cuvinte și expresii rusești, subliniind proveniența diversă a deportaților; iar numele orașelor mari sugerează prezența masivă a chinezilor. Colonia trebuie să supraviețuiască cu un dezechilibru extrem între sexe, un raport de circa o femeie la doi bărbați, care nu a fost probabil niciodată întâlnit în istoria umană. Ca urmare se dezvoltă un respect puternic pentru „sexul slab”, femeile având dreptul oricând să‑și aleagă partenerii și să se aștepte la protecție din partea oricărui bărbat în situații conflictuale. Căsătoria evoluează și ea în direcții originale: cele mai răspândite sunt evident cele implicând o soție și doi soți, dar există și forme mai complexe, cum este „căsătoria în linie” din care face parte Mannie. Aceasta e mai mult o familie cu membrii numeroși, care se extinde mereu prin cooptarea de noi „soți” și „soții”. Într‑un anume sens, Luna lui Heinlein este anarhia ideală, o societate complet lipsită de legi formale și tribunale, dar în care fiecare cetățean acționează conform necesităților mediului și comunității, pur și simplu pentru că cei care nu le respectă de regulă nu trăiesc pentru a greși a doua oară.
Chiar dacă la început nu am fost atras în poveste, probabil și din cauza dialogurilor lungi și complexe, ba chiar am abandonat pentru o vreme cartea, când am reluat‑o m‑am lăsat antrenat de jocul periculos al organizării unei revoluții. În ciuda anacronismelor evidente – Luna nu a fost colonizată și nici nu se întrevede ceva de asemenea anvergură prea curând, în schimb tehnica informatică a evoluat mult mai rapid, lăsând de mult în urmă programarea rudimentară și computerele uriașe și greu de întreținut – romanul e în continuare de actualitate grație subiectului său și va rămâne probabil așa chiar și dacă ne vom răspândi în Sistemul Solar și mai departe.
Post a Comment