Deși titlul poate duce cu gândul la o continuare a seriei „Roboților” lui Asimov, romanul lui Norman Spinrad se înscrie mai mult în tema science-fiction‑ului de război, cu o confruntare la scară mare între oameni și un inamic extraterestru redutabil. Nici pe departe la fel de cunoscut ca alte titluri cu subiect similar – de la clasica „Infanterie stelară” a lui Heinlein la mai modernul „Joc al lui Ender” sau, de ce nu, „Steaua Pandorei” – Spinrad vine, ca de obicei, cu o perspectivă mai specială, care deosebește romanul de altele din același gen.
Oamenii se află într‑un război interstelar de sute de ani cu rasa Duglaari. Un război pe care din păcate îl pierd încet-încet, planetă cu planetă. În ciuda nivelului tehnologic similar, inamicul dispune aproape în fiecare bătălie de un număr superior de nave, cu care copleșesc până la urmă forțele umane apărând colonia. De fapt în prima linie a frontului cu Doogii se află doar coloniile, Confederația Umană cu centrul în sistemul Olympia și Oraşul Pentagon; Pământul și locuitorii săi, Solarienii, se retrăseseră din conflict curând după începerea lui, promițând să revină cu o modalitate de a obține o victorie definitivă. După aproape trei sute de ani însă mulți oameni privesc deja cu scepticism și frustrare această promisiune neîmplinită și lipsa de ajutor din partea Fortăreței Sol.
După încă o luptă pierdută în încercarea de a păstra sistemul Sylvanna, miracolul se produce în sfârșit: o singură navă cu șase solarieni la bord apare din Spaţiul-Stază în apropierea Olympiei, cu misiunea de a câștiga războiul. În ciuda planului lor ce pare nebunesc tuturor Comandanților, le este permis să plece spre Kor, comandamentul central Duglaari, împreună cu scepticul Comandant de Flotă Jay Palmer, pentru a da legitimitate trucului lor de a preda Confederația Umană Imperiului Duglaari.
Călătoria care urmează spre Kor și contactul direct cu inamicul în centrul societății acestora scot în evidență diferențele fundamentale între solarieni și restul oamenilor; ba mai mult de atât: societatea militarizată și eficientă construită de colonii din necesitatea de a rezista asaltului cât mai multă vreme se apropie mult de cea a dușmanului, axată pe logică și uniformitate. Și unii și alții se bazează în majoritatea deciziilor pe computere, pe decizii probabilistice, în loc de a folosi imaginația și inspirația. Solarienii pe de altă parte s‑au specializat în exploatarea la maxim a talentelor fiecăruia, evitând folosirea mașinilor: Conducător, Maestru de Jocuri, Edetic, Pilot, Telepat. Cei șase care formează misiunea sunt în același timp un Grup Organic, o formă de familie bazată pe diferențele dintre membrii ei în loc de legături de sânge, și în care calitățile fiecăruia le completează pe ale celorlalți. O societate complet alogică, dar profund umană, bazându‑se pe punctele forte ale speciei noastre așa cum doogii se organizaseră în raport cu avantajele lor.
Cu toate că stilul e simplist și ideile nu sunt cele mai originale – versatilitatea extraordinară a minții umane și superioritatea față de mașini e totuși una din ideile-cheie din „Dune”, iar sfârșitul se aseamănă izbitor cu unul din romanele lui Asimov din ciclul „Roboților” –, romanul lui Spinrad e o lectură plăcută. Nu atinge nonconformismul operelor sale mai populare, dar unele dintre subiectele lui preferate se pot recunoaște și în acest prim roman publicat: libertatea sexuală și de gândire, ironia și critica față de idei înrădăcinate în societate, care sunt acceptate și perpetuate fără o evaluare adecvată. Dacă conflictul între două puteri aproape egale ca resurse și tehnologie reflecta situația politică din timpul Războiului Rece, raportul complet inegal de forțe dintre solarieni și Doogi și tacticile neconvenționale, neașteptate ale celor dintâi pare să anticipeze apariția terorismului după decenii. Și în același timp oferă un sfat pentru lupta împotriva lui: trebuie folosite metode noi, flexibile și adaptate situației, căci o luptă de la egal la egal cu un astfel de adversar nu poate fi câștigată și va duce doar la o înfrângere lentă și la o transformare a societății în feluri pe care nu le dorește nimeni, chiar dacă unii le consideră necesare.
Post a Comment