Acest roman nu se folosește de personaje excepționale sau premise ieșite din comun – pentru un roman SF cel puțin – și în asta constă o parte din plăcerea de a‑l parcurge. Personajul central, Peter Hobson, e un tehnician medical din Canada, căsătorit cu iubita din facultate, Cathy, care lucrează la o firmă de publicitate. Nu au copii, ies împreună cu colegii ei în fiecare vineri seara, cinează cu părinții ei, nu e în cei mai buni termeni cu socrul său. O persoană ca oricine altcineva. Poate cel mai neobișnuit aspect din toate e că acțiunea nu se desfășoară în Statele Unite; câte romane SF ați văzut să aibă loc în Canada?!
Intriga pornește cu ani în urmă, în timpul facultății de medicină, unde în cadrul unui curs Peter ia parte la prelevarea de organe de la un pacient declarat în moarte cerebrală. Observând o mișcare suspectă la corpul presupus mort, Peter devine intrigat de determinarea momentului exact al morții, prin măsurarea cât mai precisă a activității cerebrale. Își dedică următorii ani acestui studiu, punând bazele unei firme dedicate aparaturii medicale de precizie, Hobson Monitoring. Construiește detectoare din ce în ce mai fine, până la momentul când face o descoperire epocală: în momentul morții, din creier se desprinde o undă energetică, îndepărtându‑se undeva spre cer. Deși reticent să spună lucrurilor pe nume, trebuie să‑și publice rezultatele, iar mass-media nu întârzie să o boteze așa cum el nu îndrăznea în public: „S‑a descoperit unda sufletului!”
Astfel se abordează una dintre întrebările fundamentale ale omenirii încă din antichitate, cea despre existența sufletului și viața de după moarte, o temă mai puțin întâlnită în zona Science-Fiction, fiind mai mult apanajul teologilor și filozofilor. Din ea derivă o serie de alte dileme etice, pe care fiecare țară și religie caută să le soluționeze în felul propriu: când intră sufletul în corp, când devine embrionul o ființă umană și deci din care moment este avortul o crimă; care e momentul precis în care se sfârșește viața; au animalele suflet, și dacă da, care dintre ele?
Romanul se ocupă însă de multiplele aspecte și consecințe ale descoperirii undeva în fundal, prin fragmente de articole inserate între capitole. Singura implicație directă pentru cuplul Cathy-Peter e rememorarea deciziei de a întrerupe o sarcină în urmă cu câțiva ani, acum umbrită de incertitudinea cu privire la soarta sufletului copilului nenăscut. De altfel, cei doi au probleme mai mari decât frenezia media sau dilemele morale: Cathy îi mărturisește soțului că l‑a înșelat cu un coleg de serviciu cunoscut pentru cuceririle sale. Căsnicia lor aproape ideală se prăbușește, odată cu moralul și încrederea de sine a lui Peter, și o bună parte din carte se concentrează asupra sentimentelor rănite ale lui Peter, a relațiilor dintre cei doi și încercărilor de a reface încrederea reciprocă distrusă. Din punctul meu de vedere asta contribuie în mare măsură la credibilitatea și echilibrul cărții, care nu se pierde în detalii tehnice sau speculații mai mult decât e nevoie.
Pe lângă discuția despre suflet, societatea din roman explorează diverse modalități de a prelungi viața, chiar și după ce află cu certitudine că moartea nu e un capăt definitiv. Sunt prezentate tehnici medicale de a asigura o nemurire fizică a corpului, nu foarte departe de realitatea noastră medicală, precum și cercetări pentru descărcarea minții umane în memoria unui calculator. De acest domeniu se ocupă chiar un bun prieten al lui Peter, Sarkar Muhammed. Acesta îi propune un experiment inedit care declanșează o a doua intrigă, cu tentă polițistă. Sarkar crează trei copii electronice ale minții lui Hobson, modificând apoi două dintre ele pentru a simula conștiința de după moartea corpului fizic – botezată „Spirit” – și personalitatea unui om nemuritor – „Ambrotos”. A treia rămâne neschimbată, ca etalon pentru compararea cu celelalte. Nedorind să discute despre problemele casnice cu prietenii săi, Peter ajunge în curând să se sfătuiască cu acest Doppelgänger digital. Probabil nu va mira pe nimeni că cele trei entități cibernetice nu se mulțumesc să rămână cuminți în laboratoarele de la Mirror Image și să răspundă la întrebări atunci când oamenii binevoiesc să le acorde atenție. În ciuda măsurilor de securitate, găsesc rapid căi de a interacționa cu lumea exterioară și de a evada chiar atunci când se pune problema ștergerii lor.
Alegerea între nemurirea fizică și cea de după moarte este în final întrebarea centrală a cărții, reflectată în titlu și explicată printr‑o referință istorică în cursul poveștii. Sintagma „Alegerea lui Hobson”, desemnând o singură opțiune, pe care o poți accepta sau refuza, provine de la un proprietar de cai englez, care își punea clienții să aleagă între a lua calul cel mai apropiat de ușa grajdului sau nici unul dintre ei. Similar, în roman poți refuza să mori, prelungind viața cu noua tehnologie disponibilă, rămânând pe loc, dar oricât de mult s‑ar amâna momentul, până la urmă tot va trebui să încaleci singurul cal disponibil și să mergi mai departe pe drumul pe care doar moartea îl poate deschide.
Post a Comment